 |
|
 |
A paghjella di l'impiccati
|
Un chant qui souffre
|
L'IMPICCATI
Si vo ghjunghjite in Niolu
Ci viderete un cunventu
Di u Tempu u tagliolu
Un ci n'hà sgassatu pientu
Eranu una sessantina
Chjosi in pettu à u spaventu
Dopu stati straziati
Da i boia o chi macellu
Parechji fumu impiccati
Ci n'era unu ziteliu
l'anu tuttu sfragellatu
E di rota è di cultellu
Oghje chi ghjè oghje in Corscia
Fateci casu una cria
Si pàte sempre d'angoscia
Intesu di Marcumaria
Era quessu u so nome
Mancu quindeci anni avia
Si vo ghjunghjite in Niolu
Ci viderete un cunventu
A brama d'ogni figliolu
A ci dice ancu u ventu
Libertà libertà sempre
Dopu à tamantu spaventu
Le Chant Des Pendus
Si vous passez par le Niolu
Vous y verrez un couvent
Es pleurs qui encore l'entourent
N'ont pu être effacés après le temps
Ils étaient près de soixante
Pris au coeur de l'épouvante.
Après avoir été torturés
Par les bourreaux, quel massacre !
Plusieurs furent pendus
Il en était un tout jeune
Son corps fut mis en lambeaux
Par la roue, par le couteau
Aujourd'hui encore à Corsica
Si vous y prêtez attention
L'angoisse est encore palpable
A la seule évocation de son nom
Cet enfant s'appelait Marcu Maria
Il n'avait même pas quinze ans.
|
 |
| > Envoyer cet article à un ami |
|